vineri, 30 aprilie 2010

Cum se facea si cum se face ...

Probabil ca va intrebati ce semnificatie are aceasta imagine de inceput. Este un segment din fatada corpului nou al scolii de arhitectura la strada Academiei (daca tot am postat des despre Academiei ...). Daca va uitati si vedeti ca undeva placajul de travertin a fost spart pentru ca niste muncitori dibaci n-au manevrat corect atunci cand s-au inlocuit vechile ferestre metalice greoaie si usor nefunctionale cu deja traditionalele ferestre de PVC alb ... ei bine nu asta doream sa comentez. Inainte de a comenta as vrea sa arat cateva imagini luate pe alte meleaguri.

Aici aveti o mostra privind preocuparea unora din Helsinki de a rezolva conducerea apelor pluviale atunci cand scurgerea se face la trotuar.

Acesta este un gargui de undeva din zona corului bisericii Notre Dame din Paris. Trebuie sa recunoasteti ca scurgerea apelor avea farmecul ei in urma cu opt secole ! Adica mesterii se preocupau pentru detalii pe care ochiul pietonului nici nu le putea percepe clar in unele cazuri.
Unul dintre aceste cazuri este cel al flesei aflat la intersectia navelor cu transeptul la aceeasi biserica. Detaliile apartin sec. XIX cand aceasta piesa a fost reconstituita de catre Violet-le-Duc si sunt foarte spectaculoase cand ai ocazia sa le vezi mai de aproape.

Ce se intampla si la noi nu foarte demult puteti vedea in imaginea de mai sus. Aici este un fragment din autorizarea casei proiectata de Schmiediegen din strada Matei Basarab. Se vede ca era conditie de autorizare ca burlanul sa fie racordat la canal si diametrul sa aiba cel putin 15 cm. Daca va uitati prin Bucuresti puteti sa mai vedeti destule case care si-au pastrat sistemul de scurgere directa la canal; nu vreau sa umplu pagina cu pozele lor. Un exemplu elocvent este cladirea universitatii, corpul Ghika Budesti, care si-a capatat recent noi invelitori, jgheaburi si burlane. Din pacate se vede la aceasta lucrare ca toti tinichigii capabili lucreaza probabil in Spania Italia sau Franta .... In prima dintre imaginile de mai jos vedeti seria de burlane cu scurgere la trotuar. In a doua dintre poze se vede cum era de fapt detaliul initial: cu scurgere directa la canal. Unele dintre scurgerile respective au mai supravietuit dupa cum se vede din ultima imagine, de la strada Edgar Quinet.




Am mai introdus o imagine a fatadei posterioare a Palatului Postelor precum si un detaliu de la Spitalul PTT (unde e si teatrul de comedie) ca sa arat aceeasi situatie ca la Universitate.
Si aici am ajuns la subiectul meu. Nu prea mai acordam atentie nici studiului istoriei arhitecturii decat sub aspectul global al formei si functiunii si aproape deloc asupra tehnicilor si detaliilor de constructii. Din pacate. Din prima imagine a postarii am decupat un detaliu care va arata o scurgere improvizata caci peste terasa initiala au aparut niste volume acoperite cu sarpanata metalica dar care sunt cam deficitare la capitolul evacuarii apei pluviale. Ce vedeti in detaliul de mai jos a suferit modificari caci garguiul stilizat dintr-un burlan a cedat la greutatea turturilor de gheata din sezonul rece trecut si s-a prabusit intre masinile din parcarea cadrelor didactice. Din fericire a cazut intre masini, atunci cand nu trecea nimeni.

Detaliul a supravietuit sub diverse forme mai mult sau mai putin elaborate la cornisele dinspre curtea interioara.

Din fericire studentii stiu ca se invata si din greseli nu numai din exemple pozitive.

joi, 8 aprilie 2010

Casa berarului Oppler

Nu stiu multe despre acest important fabricant de bere asa ca voi plasa aici o leapsa pentru domnii Raiden si Dan Rosca dar si pentru Hungry Mole pentru ca sa completeze domniile lor informatia. Am gasit multe imagini cu aceasta cladire insa mi-au cazut ochii pe planul 1911 unde am vazut numele Carol H. Opler. Banuiesc ca la data respectiva nu exista un alt bucurestean cu aceasta combinatie a numelui caci ar fi o prea mare coincidenta ...
Casa a fost realizata undeva la inceputul anilor 1890 caci pe planul 1895 era deja figurata in amprenta respectiva. Casa n-a fost facuta de Oppler ci de un anume Zamfirescu dupa cum apare pe planuri din anul1904. Cum casa e impozanta pentru epoca, banuiesc (doar banuiesc) ca acest Zamfirescu ar fi putut sa fie un alt pionier al industriei romanesti si anume unul dintre primii fabricanti de ciocolata de la noi. Cine stie sa spuna!
Iata planurile:

In ordine au fost: doua planuri din 1904-1906, planul din 1895, planul din 1911 si un plan din 1964 in pregatirea lucrarilor de extindere Chimimport.

De la Radu Oltean am aceasta imagine care surprinde in fundal biserica Sarindar iar in dreapta Universitatea. Se vede ca imobilul de care ne ocupam nu fusese construit inca in acest moment nedefinit din intervalul 1870-1893.

Tot de la Radu mai am si aceste imagini care cuprind casa Oppler (daca putem sa-i spunem asa):
Din aceste imagini de inceput de secol XX (inclusiv cea aeriana din 1927) se observa doua lucruri disparute sau modificate: faptul ca golurile parterului aveau buiandrug si nu arc in plin cintru si ca pe coltul spre academiei exista o calota care a disparut dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial (afectarea de bombardamente este confirmata de un text oficial al primariei, sub semnatura lui Horia Maicu din 1963).

Urmeaza o imagine culeasa de pe net (http://www.bucuresti.itbox.ro/ scrie pe ea) in care se vede clar firma restaurantului Trocadero care a functionat in aceasta cladire. In anii comunismului in cladire a functionat Chimimport dar si o braserie numita Terasa Colonadelor. In curtea din spate era o "casa veche", acoperita cu olane, unde functiona carciuma si care a fost reabilitata cu numai doi ani inainte de demolarea din 1964.

Horia Maicu s-a pronuntat asupra intentiilor de extindere, asupra plasticii pietei istorice si asupra starii tehnice a cladirii dupa cum se vede in imaginea anterioara. In 1964 locul arata dupa cum se vede in imaginile care urmeaza:

Extinderea Chimimport era sa se produca asa in propunerea din 1963:

S-a respins extinderea cu inca un etaj si cu adaugarea traveilor cu gang de trecere. Insa, dupa cum se vede in imaginile fotografice din 1964, s-a deschis ultima travee catre Academiei (desfiintandu-se o tutungerie) pentru a continua porticul ce se realizase la blocul de anii '50 alipit casei Oppler in aceasta strada. Nu stiu anul constructiei dar stilistic e clar o cladire de pe la mijlocul anilor '50. Porticul era o tema la moda dupa cum ilustra si Armyuser in articolul sau: http://armyuser.blogspot.com/2010/03/victoria-blocurilor.html


Daca mai stiti ceva despre aceasta cladire istorica va rog sa completati. Eu am incropit cu ce-am avut ...

marți, 6 aprilie 2010

La limita ateismului ... dar despre centrul istoric bucurestean ... a cazut si o casa

Nu ma aflu printre cei fericiti care au credinte puternice in divinitate ci am serioase dubii in raport cu acest concept ... Adica nu stiu sigur daca noi, ortodocsii, avem dreptate sau poate ca dreptatea sta langa uriasul popor chinez, cu varietatea lor de credinte. Nu stiu daca japonezii gresesc ca nu s-au convertit la crestinism si daca asta le va atrage blestemul in viata de apoi. Nu am certitudinea ca viziunea musulmanilor asupra lui Dumnezeu este profund eronata sau daca evreii nu cumva chiar detin adevarul asupra subiectului. E si motivul pentru care n-as putea sa ma regasesc printre sustinatorii Noii Drepte.

As vrea sa cred ca exista o vointa superioara si ca ea se manifesta asa cum spun traditiile locului.
Acum, in ultima vreme, de cand tehnologia a evoluat atat de rapid iar internetul si telefonia mobila au ajuns sa ne determine intr-un fel viata sociala, sunt din ce in ce mai stresat de venirea celor doua momente de efuziune religioasa - Craciunul si Pastele. Las la o parte nebunia comerciala si alimentara ce se declanseaza in jurul celor doua sarbatori.
Ceea ce ma streseaza este avalansa de SMS-uri si de mailuri la care trebuie sa facem fata. In mod evident, cea mai mare parte a acestor mesaje sunt formale, tipizate si, de cele mai multe ori trimise in bloc, pe lista. Au ajuns o obligatie ... iar mie nu-mi plac obligatiile.
Asa se face ca in ultimul an am cam inceput sa renunt la a mai trimite mesaje de sarbatori.

Pentru cei putini care vor citi aceste randuri fac totusi urarile de bine cu intarziere si global, precum o cer vremurile.

Si ca sa nu fie numai o postare de sezon, introduc o trimitere catre ce am scris in urma cu aproape doi ani despre centrul istoric al Bucurestiului si despre ce cred eu ca trimite in categoria "de mana a doua" acest spatiu public.
Nu cred ca mi-am schimbat opinia de atunci:

http://www.uauim.ro/catedre/istorie_teorie_restaurare/discipline/ACP/1e_adrian-craciunescu-centrul-istoric-acum-3.pdf

Daca exista opinii impotriva a ceea ce am exprimat in acest text atunci le astept!

PS: A cazut o casa din Calea Mosilor, undeva spre numerele 102-108 nu stiu exact care. Era de mult in ruina. Era o cladire tipica de mijloc sec. XIX, cu balcon cu feronerie cu parapet traforat drept, cu console din fonta, detalii pe care le consider anterioare 1870. In alte tari aceste case sunt expropriate daca proprietarii nu pot avea grija de ele. Sau sunt reparate din bani publici si apoi i se prezinta nota proprietarului delasator. Ceea ce poate duce iar la expropriere ...
Pacat ca nu exista mecanismele legale si economice ca astfel de case sa fie salvate. Am vazut cu ochii mei o casa in Dordrecht aflata in restaurare caci primaria o daduse unor tineri, cu acest scop, contra sumei de 1 EURO. La ei se poate.