luni, 29 august 2016

ADMINISTRATIE IN MOARTE CLINICA

Primesc acest indemn colegial din partea OAR Bucuresti:
OAR București dorește să ajute la deblocarea activității Direcției de Cultură a Municipiului București. În acest sens lansăm un apel către arhitecți pentru următoarele poziții de colaborare cu Direcția de cultură:
1. Arhitect atestat MC (PFA), cu 5 ani experiență, cu personalitate juridică (BIA), pentru:
  • elaborarea avize, contestații, răspunsuri pentru documentațiile primite de la CZMI sau a celor care nu necesită aprobarea CZMI
  • verificarea și aprobarea punctelor de vedere și referatelor Direcței de Cultură
  • expertize sau supravegherea șantierelor
  • analiza deciziilor Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice (CZMI)
  • coordonează elaborarea obligațiilor de folosință pe monumente istorice
2. Arhitecți cu 3 ani experiență, cu personalitate juridică (BIA/ PFA), interesat de domeniul patrimoniului, pentru:
  • verificarea conținutului dosarelor depuse
  • pregătirea dosarelor pentru CZMI
  • gestionarea cererilor pentru informații de interes public în temeiul Legi nr. 544/2001
  • analiza documentații de urbanism. D.T.A.C., D.T.A.D. pentru puncte de vedere și întocmirea referate către comisia zonală
  • elaborare avize, contestații, răspunsuri pentru documentațiile incomplete.
3. Arhitecți stagiari interesați de domeniul patrimoniului, pentru:
  • gestionarea arhivei online și fizice
  • asistență la pregătirea dosarelor și a sedințelor CZMI (pe lângă specialistul DCMB)
  • evidența electronică a documentațiilor
  • prelucrarea pieselor format electronic depuse de petent
  • elaborarea de răspunsuri la cereri, sesizări, plângeri
  • crearea unei evidențe a modului de rezolvare a documentațiilor (constatări)
Voluntari interesați de domeniul patrimoniului pentru vizite pe teren legate de sesizări și activități de secretariat.
Cei interesați de unul din posturile de mai sus sunt rugați să trimită pe adresaoarbuc@rdsmail.ro, până la data de 2 septembrie, CV-ul (care să conțină și lucrările realizate cu adrese) și scrisoare de intenție de maxim 1 pagină.
29 august 2016
Pentru mine, acest mesaj imi arata ca administratia publica este in moarte clinica si cineva, in lipsa administrarii tratamentului adecvat mentinerii in viata, nu se incumeta sa o deconecteze de la aparate, din mila sau, cine stie, ca sa-i mai incaseze macar ultima pensie ... Motiv pentru care am scris pe adresa ordinului urmatoarele:


Imi pare rau ca trebuie sa comentez acest aspect. Aceste colaborari propuse de OAR pentru "deblocarea" activitatii directiei pentru cultura a MC mi se pare ca vin dintr-un gest nu numai aberant administrativ dar care mai este si unul periculos ca precedent si ca sustinere a unei mentalitati debile a politicului autohton care comunica permanent pe toate canalele ca exista prea multi bugetari si functionari in tara asta in raport cu media UE. 

1. Este o aberatie administrativa pentru ca, daca ajungem "sa externalizam" activitatile de care spuneati - analiza documentatii, elaborare avize - atunci ajungem curand la concluzia ca n-avem nevoie de fapt de administratie publica. Pentru ca aceste activitati sunt responsabilitatea AUTORITATII PUBLICE iar aceasta se manifesta in toate tarile normale PRIN FUNCTIONARI PUBLICI. Stiu insa si am mai spus asta si la conferinta OSAR din noiembrie 2011, pentru OAR nu exista arhitecti functionari asa cum nu exista arhitecti in invatamant, adica ei exista dar numai pentru incasarea cotizatiei de la ei. Bref, nu este normal sa dam inca un branci administratiei publice prin masurile propuse de dvs. Care ar fi pasul urmator? Sa se faca autorizari in regim privat !? Nu este suficient ca tot urbanismul din tara asta se face de facto in regim privat, pe baza de PUZ care intotdeauna cere o derogare, un 20% in plus, o "ciupeala" cat de mica!? Faceti mai curand presiuni pentru deblocare prin umplerea corecta a schemei de angajati publici prin salarii si norme de lucru normale, nu prin astfel de masuri care sunt (in opinia mea cel putin) aberante din punct de vedere administrativ. 

2. Prin aceasta masura pe care o propuneti veti sabota in fapt ideea de administratie publica normala pentru ca se va spune apoi ca "se poate" si altfel, Adica "sa scapam de bugetarii" aia care sunt "grasi si stau in cocoasa celor slabi ce muncesc din greu in privat". Functionari publici sunt insuficienti in sistemul ministerului culturii asa cum veti constata ca sunt insuficienti si pe functiile publice de arhitect sef sau de arhitecti in serviciile tehnice ale primariilor. A spune ca niste BIA aflate in criza de clienti (ca nu face nimeni voluntariat imi inchipui) sau pur si simplu intr-un timp liber cu care nu stiu ce sa faca, se apuca asa, temporar si ca un hobby sa faca analize de dosare de avizare in domeniul restaurari monumentelor istorice sau a interventiilor in zone construite protejate, mie mi se pare ca mai curand ridiculizeaza domeniul. Adica nu numai ca nu vrem functionari publici calificati cum trebuie dar mai afirmam indirect si ca aceasta activitate o poate face practic oricine in timpul liber. Absolut inacceptabil, as spune. 

Nu m-am putut abtine sa nu fac aceste comentarii pe care sper ca le veti aduce in discutia primei sedinte de comitet director. 
Cu cele bune, Adrian Craciunescu 

PS: Imi voi permite, de altfel, sa fac publice aceste comentarii pe blogul propriu.

marți, 16 august 2016

NEAGU DJUVARA LA 100 DE ANI

Neagu Djuvara s-a născut aproape odată cu intrarea Românei în primul război mondial. In 18/31 august împlineşte 100 de ani şi, în cinstea domniei sale, mă gândeam să arăt această hartă de delimitare a frontierei Româno-Maghiare la 1900-1901.

Se află la Arhivele Naţionale Centrale, colecţia hărţi, dosar A XI 1. 
Mă face să mă gândesc la numele domnului Djuvara – Neagu. Ce înseamnă oare numele ăsta? Neagoe, Neagu, Neaga, Nehoiu, Neacşu, Neag … În această hartă mi-a plăcut această formă maghiarizată a localităţii Câmpu lui Neag – Kimpulunyág. 
În fine, asta a fost doar pretextul. 
La mulţi ani, domnule Djuvara!

P.S: cand am postat eram ferm convins ca suntem in 18 ... si cum in 31 nu voi putea scrie pe blog, am vrut sa o fac in ziua pe stil vechi :)

sâmbătă, 6 august 2016

PAPER BINDER SAU AGRAFA ENGLEZEASCA A ANULUI 1880

Am cautat ceva in arhive si am dat peste un proiect legat intr-o frumoasa mapa din carton gros, prins in niste capse/agrafe foarte interesante. Dosarul se afla la Arhivele Nationale, Serviciul Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 15/1880. Aceste piese metalice sunt frumos stantate "Perry & Co/ London".

Am cautat cateva informatii despre compania asta londoneza fondata in Manchester si cu sediu si-n Birmingham. Mai aveam deja aratat un produs englezesc din epoca: calcul Vellum Traceing Cloth. De data asta am dat peste o reclama de ziar din 1866 unde sunt evidentiate exact aceste agrafe. Profilul comercial al firmei inteleg ca s-a conturat mai bine pe penite de scris.


Eh, anecdote ...

joi, 21 iulie 2016

CE, ESTI COPIL ?

Merg cu masina in jos pe bd. Elisabeta si ii arat odraslei primaria veche, ii explic ca-i importanta, ca-i din 1906-1910, c-a fost minister, c-a facut-o un ditai arhitectu' ... Ajung pe splaiul de la Grozavesti, pe langa caminele studentesti si ii arat primaria noua si urata din blocul de sticla de culoarea casei mortuare. Ii spun ca acolo-i mutata primaria cat timp lucreaza aia la restaurarea primariei vechi intr-un timp de doua ori mai lung decat le-a luat alora acu' 110 ani s-o faca de la zero. Si ca in timpul asta, fiind o cladire privata, primaria plateste o chirie monstruoasa. Fiica-mea ma intreaba "decat" atat: "Da' de ce da primaria atatia bani firmei aleia daca are cladirile ei?" 
Ce sa zic? Daca la 11 ani asta e primul lucru care-i sare in ochi, ma intreb daca s-o incurajez spre studii economice sau daca-i mai bine s-o dirijez sa se faca procuror la DNA ...

marți, 28 iunie 2016

BIENALA UAR 2016

Tema acesteia este “Recuperarea valorilor” iar eu m-am trezit curatorul secţiunii “Arhitectura patrimoniului cultural”. În cadrul acestei teme mai largi a bienalei, pare că secţiunea asta ar fi trebuit să fie cea mai bogată … şi totuşi nu este. Termenul de predare pentru propuneri (în vederea evaluării şi acceptării respectivelor realizări) este 1 iulie şi se pare că mai toată lumea va preda pe ultima sută de metri. Haideţi! Mai este timp să trimiteţi propuneri şi pe urmă mai este timp să le piguliţi pentru prezentarea finală! 

Mi-aş fi dorit ca participarea să nu se rezume doar la “restaurări” adică la ceea ce îndeobşte se înţelege a fi o mega lucrare asupra unui proeminent monument istoric. Pentru unii aşa ar putea rezulta din titulatura secţiunii. Nu, mie mi-ar plăcea să putem să dăm mai multă atenţie şi mai mult credit acelor intervenţii asupra “patrimoniului minor”, adică asupra acelor construcţii care determină o zonă protejată dar pe care avem de regulă senzaţia că toţi se străduie să le demoleze. Cred că suntem în urmă la asta în raport cu Europa, adică la reabilitarea fondului aparent minor dar care, până la urmă, constituie cadrul nostru de viaţă cel mai reprezentativ. 
În octombrie 1975, un congres reunit la Amsterdam pentru dezbaterea nevoilor patrimoniului arhitectural al Europei concluziona, printre altele, că patrimoniul ce trebuie reabilitat nu este constituit doar dintr-o serie de “clădiri privilegiate” prin excepţionala lor calitate ci şi din clădiri care sunt purtătoare de valori culturale ce ar putea fi mai modeste - “from the greatest to the humblest”. După patru decenii, societatea românească încă mai are probleme în a identifica reperele culturale dincolo de cercul restrâns al unor clădiri cu mare notorietate. La Constanţa se recunoaşte fără rezerve rolul de reper al Cazinoului (şi el lăsat în mod tragic în paragină) dar este ignorat total acest caracter al străzii Sulmona aflată la câteva sute de metri distanţă. În cele din urmă, pare că nu suntem capabili să recuperăm niciunul dintre aceste locuri ale memoriei culturale. Ar cam fi timpul să recunoaştem meritele proprietarilor şi arhitecţilor care recuperează şi reperele culturale încă nerecunoscute pe deplin! Putem oare să arătăm că se poate şi altfel decât vedem că se întâmplă în prezent (vezi exemplele de mai jos)?


Cum s-o facem dacă aceştia se feresc să-şi arate lucrările? Acum este o ocazie bună ca toţi cei care au astfel de lucrări realizate în ultimii doi ani să le arate. Toate datele acestui eveniment se află la: https://www.uar-bna.ro 

Pentru secţiunea care pare cea mai firoscoasă am scris până la urmă acest text de invitaţie: 
“În ultimele decenii, noţiunea de patrimoniu construit s-a lărgit continuu, incluzând azi şi arhitectura care cândva era percepută ca minoră. Principiile intervenţiei asupra arhitecturii patrimoniului sunt însă aceleaşi. Calitatea recuperării patrimoniului constă în grija demersului, fie că este aplicat celor mai spectaculoase repere ale naţiunii ori celor mai modeste dintre acestea dar care constituie identităţile unor comunităţi locale. “ 
Vă rog să-i daţi curs şi să vă înscrieţi cu lucrările voastre sau, dacă nu aveţi astfel de lucrări însă aveţi cunoscuţi care au avut astfel de lucrări, să le daţi ghes să le arate! Organizatorii aşteaptă şi mai e timp! 
Ca pe vremurile de mult apuse (oare?): CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE !

ACTUALIZARE: S-A PRELUNGIT TERMENUL DE INSCRIERE! Data limita a devenit 14 iulie ora 8 dimineata.

marți, 31 mai 2016

DACA AS VOTA ... (1)

Nu voi vota, nu pentru ca n-as vrea ci dn motive obiective. Dar daca as vota as avea anul asta cativa candidati pe care ii si cunosc. 
Daca as locui la Craiova l-as vota cu certitudine pe Horatiu Buzatu
In primul rand l-as vota pentru ca este un liberal si un monarhist. L-as vota si pentru ca este un antibasist, cu tot ce inseamna acest termen.


Apoi l-as vota pentru ca este un antreprenor si un om cu capul pe umeri care intelege contextul in care traim. L-as mai vota pentru ca are pregatirea profesionala care sa-l ajute sa stie in permanenta ce se intampla cu orasul ala. Si nu in ultimul rand, l-as vota si pentru ca il cunosc personal suficient incat sa ii dau aceasta incredere.

Si pentru ca ii urez succes in votul de duminica, ii si fac acest cadou virtual: 

marți, 3 mai 2016

MANELISMUL DE RIT ORTODOX

Sub profunda impresie ce mi-a facut-o postarea de la Simplybucharest, preiau de la ei imaginea de mai jos, in toata splendoarea ei:



Noroc ca in urma cu cativa ani, in practica de releveu a anului V, o grupa de studenti de la UAUIM a realizat releveul acestui MONUMENT ISTORIC, atat al bisericii cat si al turnului clopotnita neoromanesc de langa aceasta. Stiam ca e un santier acolo dar nu mi-am imaginat asa ceva. Ma intreb daca exista un aviz de la ministerul culturii pentru aceasta grozavie ... Ma duce cu gandul la un banc proaspat, aflat zilele astea. 
Ca cica pacat mai mare decat sa mananci salam in postul Pastelui este sa-l asculti. Poate ca l-au angajat dascal la biserica pe Florin Salam si a fost nevoie de o asemenea "infrumusetare" pentru a-l onora, mai stii?

miercuri, 27 ianuarie 2016

DESPRE PIDU, 6 PLANURI DE URBANISM ZONAL BUCLUCASE SI O ZICERE PUBLICA

Am fost marţi seară (25.01.2016) la o dezbatere organizată de Catiuşa Ivanov de la Hotnews. Invitaţia fost în scurt, de pe o seară pe cealaltă, aşa că nu m-am pregătit în mod special, ceea ce ar fi însemnat să mă uit până la cele mai mici detalii ale acelor 6 PUZ-uri ce urmau să reintre (destul de bizar dacă mă întrebaţi) în dezbaterea CGMB după ce fuseseră respinse la şedinţa anterioară. Mă gândesc că în intervalul de timp scurs nu s-a schimbat nimic în acele proiecte motiv pentru care am sentimentul că au aprobat acelaşi conţinut respins anterior. Din lipsa unui scenariu de dialog şi a unei pregătiri pentru această întâlnire, este posibil să fi fost uşor incoerent sau să nu fi pus foarte precis punctul pe i. Bag seama şi că bateriile din microfonul meu trebuie să fi fost descărcate. De aceea aş puncta pe scurt ce mi se pare în neregulă cu aceste proiecte.

Iată linkul spre înregistrarea video, pe care sugerez să îl accesaţi după ce parcurgeţi explicaţiile de mai jos.


1. Originea juridică a documentaţiilor 
a. Am susţinut că, din punct de vedere legal, un PUZ este definit ca o documentaţie care detaliază sau modifică în nişte limite rezonabile prevederile PUG (Regulamentul General de Urbanism, Legea 350/2001 privind urbanismul). PUZ-urile în cauză au filiaţie directă din PIDU, o strategie care se bazează pe nu ştiu ce lege în ce priveşte consecinţele sale juridice in procedurile urbanistice. În cele din urmă, PIDU nici nu era adoptat si nici nu este confirmat prin preluarea în prevederile unui nou PUG aşa că nu ştiu cum se face încadrarea juridică a acestor PUZ-uri. Consiliile locale avizează şi aprobă astfel de strategii de dezvoltare urbanistică şi economică pe legea administratiei publice însă “în condiţiile legii”, iar legea specifică este cea din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. 

b. PIDU este o strategie care poate fi găsită la căutarea pe internet dar strict în aspectele sale tehnice. Nu veţi găsi nicăieri urmele naşterii acestei documentaţii, la iniţiativa cui s-a început şi cu ce mandat s-a semnat contractul de întocmire. O astfel de iniţiativă, în secolul al XIX-lea, ar fi fost dezvoltată şi susţinută de aparatul tehnic propriu al primăriei, moment în care arhitectul şef era un factor important de decizie. Astăzi, după cum puteţi constata din legile urbanismului şi administraţiei publice locale, arhitectul şef nu este decât un şef de serviciu, cu atribuţii neclare în ce priveşte capacitatea sa de iniţiativă politică şi strategică. Deşi teoretic acest lucru ar fi posibil, peste tot arhitectul-şef este identificat doar în capacităţile sale “tehnice”, ca subordonat direct al primarului şi nu ca un factor esenţial, cu anumită autonomie profesională. Practic, acesta nu poate fi decât un executant şi un controlor al diverselor procese de avizare şi autorizare. Bănuiesc ca neexistând capacitatea internă de întocmire, CGMB ar fi putut decide scoaterea la licitaţie publică a acestui proces. Acelaşi lucru ar fi putut să-l facă şi primarul căci conform legii urbanismului el iniţiază şi supune aprobării CGMB astfel de documentaţii. Bineînţeles, acesta o poate face dacă a prevăzut asta în buget, cu un an înainte, tot cu aprobarea CGMB nu? Am înţeles că s-a şi întâmplat scoaterea la licitaţie numai că din această procedură n-a rămas nicio urmă prin articolele de presă pe care le-am putea găsi la o căutare pe internet sau pe pagina primăriei, din care să vedem cine a fost cu iniţiativa şi cu ce sprijin în CGMB. Sau este şi nu găsesc eu? 

c. O strategie precum PIDU ar trebui să fie instrumentul de bătălie electorală al oricărui candidat la primărie iar prin alegerea acestui primar si al grupului său politic de sprijin, strategia este practic validată de corpul electoral. Ca principiu, o aşa angajare pe termen lung care să-l oblige si pe viitorul primar (dacă se schimbă mandatul) nu cred că s-ar susţine decât printr-un referendum local. Nu zic să fim ca elveţienii dar aţi prins ideea. În fine, nu este obligatoriu la noi aşa ceva dar parcă ar fi fost elegant să se procedeze în felul ăsta. Iar dacă primarul ar fi legat în campanie de o "mână dreaptă” în persoana unui personaj care să ocupe după alegeri funcţia de arhitect-şef atunci legitimitatea poate ar fi şi un pic mai mare (cumva ca la alegerile prezidenţiale în SUA unde exista o candidatură în binom – preşedite cu vicepreşedinte). Altfel, arhitectul-sef e un functionar pe care un primar il poate mosteni de la cel anterior.

d. Din câte înţeleg, oricum PIDU nu a fost adoptat încă de către CGMB până la această dată deci, cu atât mai puţin se poate invoca justa orientare a celor 6 PUZ ca aplicaţie practică directă a PIDU. (completare: PIDU s-a aprobat in aceeasi sedinta din 26.01.2016 in care s-au aprobat PUZ desi ar mai fi fost aprobat o data in 2012)

2. Fundamentarea istorică şi culturală 
a. Orice PUZ care călăreşte prin nişte zone protejate sau peste nişte monumente necesită avizul conform al Ministerului Culturii. Întotdeauna acest aviz se bazează în primul rând pe concluziile unui studiu de fundamentare istoric şi cultural care identifică valorile, constrângerile şi zonele fără astfel de restricţii. Pornind de la faptul că aceste PUZ nu sunt botezate a fi pentru zone protejate, în bibliografiile acestora se indică normele de întocmire pentru astfel de zone însă NICIUNUL nu are vreo astfel de documentare. Ceea ce este uşor bizar dat fiind că acestea sunt declarate a urmări “recuperarea identitară”. 

b. O aplicaţe practică a unei astfel de fundamentări s-ar fi simţit la Piaţa Cantacuzino, de exemplu. Dacă ştii din start că acolo a fost o baltă ce nu a fost deplin asanată până spre 1870 şi de unde anterior izvora un afluent al Dâmboviţei numit Bucureştioara, rezultă că ai identificat un factor de risc înainte de a face orice planificare şi lansare de temă. Îţi pui din start problema că o cuvă compactă din beton, mare şi adâncă, poate conduce la creşterea nivelului apelor freatice cu urmări directe în toate pivniţele şi fundaţiile clădirilor din preajmă, clădiri pe care vrei să le pui în valoare. Dacă la Sala Palatului ai putea să vorbeşti de drenuri şi scurgeri naturale ale acestor acumulări produse artificial, la Grădina Icoanei ar fi cam greu de făcut aşa ceva din punct de vedere tehnic. Ar fi rău să aprobi o documentaţie, să o finanţezi în execuţie şi pe urmă să constaţi că nu ai fonduri şi mijloace să remediezi daunele. Motiv pentru care am întrebat de studii geo preliminare. 

c. Lipsa fundamentării face ca obiectivele de “recuperat identitar” nu se cunosc de fapt, motiv pentru care şi limitele studiilor respective sunt arbitrare. Am subliniat că e ciudat ca să tratezi în două proiecte distincte nişte trasee care sunt frânte de Bulevardul Unirii deşi recuperarea lor identitară ar trebui să caute să refacă o legătură ruptă de Ceauşescu. Nu se ştie care sunt punctele culturale cheie (“ancoră” cum le denumeşte Mario Kuibuş) şi nici ce rol au ele în această strategie. Mi s-a spus că, de fapt, nici nu contează asta pentru că reglementarea PUZ se referă strict la spaţiul public – parcare, pavaje, trasee, detalii de amenajare la sol a străzilor şi pieţelor. Lucru accentuat de memoriile proiecteleor care vorbesc de redefinirea, restructurarea unei identităţi locale, nicidecum recuperarea ei. Ceea ce, sincer vă spun, sună fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti, împotriva căreia se situează autorii PIDU. De aceea m-am intrebat pe ce criterii a fost emis avizul Ministerului Culturii in lipsa tuturor acestor date.

3. Argumentarea şi conţinutul 
a. M-ar fi interesat să aflu cum s-a determinat statistic nevoia de implemetare a măsurilor de trafic impuse, fie ele rutiere, fie pietonale. Nu există sau, cel puţin, nu am găsit interogări şi statistici sociologice din care să aflăm cine vrea să meargă pe jos, pe unde şi de ce nu o face în prezent. Nici traficul autoturismelor nu are astfel de căutări. De unde am tras eu concluzia ca aceste PUZ sunt fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti dar in sens invers. Acolo s-a tăiat spunând că rezultatul va fi descongestionarea arterelor centrale (Victoriei si Magheru – Bălcescu – Brătianu) lucru care vedem că nu s-a întâmplat. La fel, nu a existat un calcul anterior. Aici se face la fel însă invers, suprimând un trafic auto fără a a estima corect rezultatele. Motiv pentru care am contestat nu atât utilitatea Podului Calicilor (pietonal) cât efectele pe care le va produce în traficul deviat suplimentar pe splai. Faptul că vor exista denivelări pentru limitarea vitezei va rezolva problema pietonilor, sigur. Dar cred că va produce nişte ambuteiaje infinit mai mari decât cele prezente pentru că nu putem garanta că oamenii vor renunţa la maşini. 

b. De obicei sunt sceptic atunci când văd proiecte cu ilustraţie flamboaiantă, cu maximă aglomerare de oameni fericiţi care fac numai lucruri frumoase în spaţiul public. Din experienţă, cred că astfel de ilustrări sunt menite de cele mai multe ori a lua ochii celui căruia i se prezintă spre aprbare proiectul cu pricina. De multe ori în spatele unui grup de prieteni entuziasti care-şi fac selfieuri pe vreun pod propus în ilustrarea acestuia se găsesc probleme tehnice ori de nerezolvat ori la nişte costuri care nu le fac rezonabile. Mai ales în final când, neexistând o prognoză corectă, rişti să constaţi ca nu trece nimeni pe acolo doar pentru că aşa ai decis tu ca proiectant şi ai ilustrat ca atare. De aceea am întrebat pe ce se bazează acest optimism din moment ce nu există niciun studiu de sondare preliminară care să ne ajute să înţelegem prihologia şi sursa publicului utilizator. Căci eu gândesc poate simplist şi afirm că nu există vad acolo unde nu există două puncte de interes A şi B între care pietonul să aibă interes să meargă sau acolo unde vadul nu este creat printr-o specializare anume (cârciumi grupate în Centrul Istoric de exemplu sau, în trecut, concentrarea pe străzi a unor magazine cu specific clar – consignaţii, materiale de construcţii, rochi de mireasă, ceea ce ar fi cumva un proto-mall în aer liber). 

c. Nu am fost atât de preocupat de tăierea arborilor pentru că, exceptând situaţiile când ar fi vorba despre arbori multiseculari, plantaţi de vreun important personaj istoric sau sub care s-ar fi întâmplat vreun eveniment special (să zicem că a fost spânzurat vreun haiduc de crăcile lui – exagerare evidentă), dacă nu ar afecta vreo parte de concepţie din vreo amenajare proiectată precum cea din Cişmigiu, atunci vorbim de o resursă regenerabilă. Dar nu ştim dacă ne aflăm în vreuna dintre aceste situaţii, iarăşi, din lipsa unui studiu istoric. 

d. Mă deranjează atunci când mi se vinde un produs care este împachetat cu nişte etichete iar conţinutul nu corespunde promisiunii acestora. Cred că nimic din ceea ce este prognozat şi prezentat în proiectele acestea nu are o garanţie că va produce efectele nobile urmărite. Singurul beneficiu clar va fi că se vor putea cheltui bani europeni pe nişte parcări subterane care, se spune, ar elimina maşinile de la sol. Trebuie spus că multe dintre maşinile de la sol aparţin locuitorilor zonei care, având în vedere epoca în care au fost construite imobilelele lor (pe care vrem să le “recuperăm”) nu au cum şi nu vor avea niciodată cum să-şi creeze spaţii de parcare de reşedinţă. Dacă aceste parcări ar veni într-un pachet care să arate că, printr-o măsură administrativă oarecare, aceste maşini ale rezidenţilor vor fi absorbite în aceste parcări atunci poate că aş avea mai puţine dubii. Aceste proiecte sunt însă unele comerciale în final iar parcările de la Universitate n-au rezolvat problema absorbţiei maşinilor de suprafaţă chiar dacă ele nu sunt ocupate la întreagă capacitate (cum e cazul şi la magazinul Unirea). Mario Kuibuş a şi spus în mod corect că aceasta ţine de o politică de management clară a spaţiului public din partea primăriei. Vedem că aceasta nu există şi nu va exista pentru că traficul auto este restricţionat teoretic în Centrul Istoric dar totuşi nu prea, maşinile taximetriştilor tind să aglomereze trotuarele şi chiar banda 1 a bulevardului Brătianu pe la Piaţa Romei şi aşa mi departe. De aceea sunt sceptic în privinţa argumentaţiei în raport cu beneficiile profeţite. 

Poate că ar mai fi lucruri de spus dar mă rezum la atât, nu ştiu cât de clar am putut să mă fac în discuţia directă. Oricum, nu contează, planurile au fost deja aprobate ieri, 26.01.2016 … E posibil si sa nu am eu deloc dreptate.